Sun Rays / Blog

#1 Nava mea spațială din Munții Buzăului

M-am apucat să scriu. Nici eu nu știu de ce. De fapt, știu. Urmează să lansez site-ul și ar trebui să scriu ceva articol/e pentru blog. Sunt multe lucruri pe care aș vrea să le spun, dar parcă niciodată nu știu de unde să încep. Apăi, doar ce mi-am dat seama că pasiunea mea pentru mistere ar putea fi un foarte bun început.

Sunt la Aluniș, în Munții Buzăului, și mă găsesc în absolut fascinantul loc denumit Aluniș Retreat. Am venit într-o rezidență artistică la Aluniș Art Center. Pictez ceva la Casa Lila, ceva mai la vale, dar momentan am rămas sus (cu somnul, zic). Aluniș Retreat se află în oaza unui munte. Oho! Dar ce munte! Aici, dacă vii și ești puțin mai „cu navele spațiale” la purtător, nu ai cum să nu simți tot soiul de lumi și povești.

Este pentru a doua oară când vin aici. Prima dată a fost în 2022. Speram ca de data asta să nu mai intru atât de tare la rotisor. Mă gândeam că, cine știe, voi fi ceva mai eroină. Un fel de maturizare în materie de radiații intraterestre. Dar….nope! Mie tot cu rotisorul îmi place.

Acuma, să vă spun cum am început, de fapt, să scriu acest articol. Teoretic, trebuia să mă pun în pat și să dorm, căci, deh, mâine am treabă. Dar, ehee, somnul aici????? E….cu nuanțe de turcoaz. Mă doare tot corpul și mă tot întreb dacă e de la poluarea din București și corpul meu supradozat care se curăță, sau de la zăcămintele de uraniu a căror mistere tot caut eu să le cuprind. Not bad. Ajungem și la uraniu. Nu de alta, dar I LOVE uraniu. Vă explic mai acuș de ce.

Dar mai întâi, să vă explic cum am început eu să scriu. Deschid geamul să las să intre ceva aer rece. Numai bine mi s-o oxigena creierul și orbitele navelor mele oculare s-or relaxa. V-or spune noapte bună turcoazului și mă v-or pune la somn. Dar nu. Deschid geamul și mă așez în fund să privesc către poiana de afară. Liniște. Cântă doar vântul. Văd un hamac ce se leagănă. Și o figură feminină lângă el. Ooook. A plecat!! Ca să ne înțelegem, suntem doar eu și Daniel pe aici. Daniel e partener pe aici cu treburi. Și sigur doarme la ora asta. Numa’ bine cât să încep să mă gândesc la toate lucrurile frumoase trăite în această zonă și la toate poveștile paranormale auzite pe aici.

Dar, până la SF-uri de altă natură, haideți să vă povestesc acum despre Uraniu și de ce am dat eu poluarea din București pe Sophi direct la rotisor în Munții Buzăului. Ei, nu e nici prima, nici ultima dată. Dar este abia seara 2 și nu mă gândesc decât la: Vreau înapoi acasă, să mă ocup de treburi pământești și să ma comport ca un om normal. Dar nuuu. E ceva mai mult și mai mare aici ce vrea să îmi vorbească. Și eu tot aștept cumințică să o facă.

Să fie ea taina lui Uraniu? Aaai de mine, de când aștept să îmi vorbească! E ceva secret pe aici, dar nu pot spune de ce și cum îl caut. Că apoi, am mai vorbit eu la un moment despre prietenii aceia ai mei cu rețete ce nu sunt culinare. Dar hai să o dăm olecuță mai științific. Și fantastic.

Am povestit în mai multe rânduri, alături de câțiva oameni dragi, despre bogăția zăcămintelor de uraniu din Munții Buzăului. Acuma, să ne înțelegem. Zona abundă de ‘de toate’, dar eu am ce am cu uraniul. Și am să vă explic și de ce. Acest element super radioactiv se traduce pentru mine cu: WOW! Asta poate fi una din cele mai înaltă forme de conștiință. Jucăria perfectă!

Adică, dacă reușești să aduci în propria-ți conștiință taina lui Uraniu, tu îți dai seama ce forță indestructibilă devii? Asta este teoria mea. Și cum mă pasionează nemurirea fizică, evident tot cercetez de vreo 10 ani încoace ce formă de conștiință are nevoie omul să dobândească pentru a putea călători către alte lumi, sfere, stele, alături de corpul său fizic.

Și aici, știu, porecla mea „ce nebună e fata asta” o să mai atragă niște fani. Dar hei, cine am fi noi dacă nu am fi noi, nu? Plus, îmi place să fiu cea care își pune multe întrebări. Și, foarte important, îmi place să dau de gândit și altora. Căci știți cum este?! Dacă nu punem și noi puțin piper în mâncare, ce rost mai au atunci rețetele acelea?!

Teorii mai am eu multe, dar le luăm așa, rând pe rând. Până una, alta, cam atât din NavaUFO7, transmisiune live din Munții Buzăului.

#12 Sexualizarea femeii și decăderea planetară

#12 Sexualizarea femeii și decăderea planetară

M-am trezit într-una din dimineți după un vis care nu m-a lăsat în pace. Nu a fost genul de vis pe care să îl uiți odată cu cafeaua, ci unul din-acelea, de rămân și îți cer să îți faci psihanaliză mai ceva ca Freud. Se făcea că ajunsesem într-un loc ce semăna cu o...

#11 Când Devenirea învinge Carnalitatea

#11 Când Devenirea învinge Carnalitatea

Pentru că se apropie sărbătoarea mea preferată din an, Solstițiul de Iarnă, momentul în care Marea Zeiță dă naștere noului Soare, am simțit nevoia să scriu câteva rânduri despre o temă asupra căreia am reflectat profund în ultima vreme. Lumea în care ne mișcăm în...

#9 Nectarul Zeilor sau Misticism marca Obregia

#9 Nectarul Zeilor sau Misticism marca Obregia

Dat fiind faptul că am experimentat mai multe captări de câmp în ultima vreme, m-am simțit inspirată să scriu despre câteva lucruri. Tema principală: sexualitatea. În ultima vreme, Bucureștiul a avut mai multe momente în care a mirosit a mare. Nu știu cum și dacă se...

#8 Despre H2O și telepatie

#8 Despre H2O și telepatie

Ei bine, a sosit vremea pentru puțin #jurnaldeextraintraterestru. Și, dacă tot ne-am contrazis atât pe tema: este sau nu Apa informație, m-am gândit să vă împărtășesc câteva frânturi din tolba mea SF-istă. Vă povesteam la un moment dat despre una dintre convingerile...

#6 În locul în care se naște Soarele

#6 În locul în care se naște Soarele

#myalienish #stories #egypt #part2 Templul Dendera ~ de la mistere feminine la tehnologii nebănuite sau, altfel spus, „În locul în care se naște Soarele”! Ei, da… uite că am ajuns într-un alt loc legendar despre care se spune că dă naștere Soarelui. Sau, poate mai...

#5 Acasă, la Osiris. Dragostea vieții mele!

#5 Acasă, la Osiris. Dragostea vieții mele!

Well, time for some of my #alienish fav stories! #part1 Am ajuns (yaaaaay), cu binecuvântare de Sus, bineînțeles, în două temple egiptene absolut dumnezeiești! Unul dedicat energiei feminine și altul dedicat energiei masculine. Și pentru că vreau să vă povestesc...

#4 Despre Apă, Iubire și Dimetiltriptamină

#4 Despre Apă, Iubire și Dimetiltriptamină

Personal, au cam început să îmi placă perioadele de criză. De ce? Pentru că în momentele de criză se întâmplă ceva profund în interiorul meu. Este ca o forță dumnezeiască care se coboară și mă expandează către ceva extraordinar ce nu pot cuprinde în viața de zi cu zi....

Contact

Dacă ai întrebări sau vrei să afli mai multe despre arta și povestea noastră, nu ezita să ne contactezi!

Social Media

10 + 6 =

We won’t spam!