Sun Rays / Blog

#4 Despre Apă, Iubire și Dimetiltriptamină

Personal, au cam început să îmi placă perioadele de criză. De ce? Pentru că în momentele de criză se întâmplă ceva profund în interiorul meu. Este ca o forță dumnezeiască care se coboară și mă expandează către ceva extraordinar ce nu pot cuprinde în viața de zi cu zi.

De ce?

Vă povestesc puțin mai jos la ce concluzii sufletești am mai ajuns.
~
Așadar. Se spune că ne folosim doar 15% din capacitatea creierului nostru. La fel, se spune că 85% din creierul nostru este apă. În momentul în care am dat peste aceste informații, primul lucru care a “poppuit” în mintea mea a fost: dar dacă cei 85% din creierul nostru pe care nu îi folosim sunt fix cei 85% apă?! Și dacă e așa, vă dați seama cât de puține lucruri știm încă despre noi, dar și despre apă?!

Acum, luând în calcul acest raport, putem să ne dăm seama și cât de puțini oameni au capacitatea de a vedea coerent, clar și cu discernământ dincolo de perdeaua iluziilor lumești.
~
Și acum, să vă spun de la ce am plecat eu când am început să scriu aceste rânduri.

Oh, well…pare ca m-am lovit din nou de realitatea crudă a faptului că nu poți să faci pe nimeni să vadă subtilitățile prin care anumite lumi sunt guvernate. Mai ales când lumile respective se află sub lupa directă a dualității. Iar asta nu pentru că ar fi ceva greșit cu aceste lumi ~ ca să ne înțelegem. Este pur și simplu momentul cosmic în care acestea se desfășoară. Nu pot fi mai mult de atât. Cel puțin nu în acel moment. Poate, în timp, vor putea cuprinde mai mult. Dar, pentru moment, atât se poate.

Acesta este și motivul pentru care cele mai mari porți ale cunoașterii au fost puse sub sigiliul unei înțelepciuni rare. Acea înțelepciune pe care nu ai cum să o întâlnești în realitatea cotidiană. Pentru că înțelepciunea aceea reprezintă o vibrație ce este cu mult deasupra dualității.

Am mai spus-o și am să o mai spun. Bătălia se dă aici pentru o comoară cu adevărat înaltă. Iar această comoară este reprezentată de cea mai mică particulă din univers. Codul ascensiunii și al activării depline a glandei pineale. Dimetiltriptamina. Codurile acelea de extaz maxim ce, în mod cert, nu ne-au fost lăsate să le experimentăm doar când ne naștem ori murim. Iar aici vorbesc despre a experimenta în mod natural, prin propriul corp. (Pentru că nu aprob consumul din surse externe al niciunei ‘substanțe’.)

Aceasta este starea lui Om naturală. Pentru că acolo se cântă pe Sine, Spiritul.

De ce se dă această bătălie? Pentru că, dacă Omul întreg, integru și vindecat ajunge înapoi la Ochi, dualitatea dispare. Iar acolo stau toate codurile cosmice. Tu nu poți să înțelegi un cod până ce nu devii un cod. Ori, dacă devii una cu întregul, tu nu mai ai cum să lucrezi împotriva întregului. Și, de aici, frica, teroarea, stăpânirea, războiul, manipularea, subjugarea, dezbinarea nu mai există.
~
Acum, să coborăm puțin din Tărâmuri depărtate către lumea noastră duală.

Există o Lege în univers pe care nimic nu o poate combate. Iar această Lege se îngrijește ca, mai devreme sau mai târziu, toate datoriile să fie plătite. Pentru că sufletul nu își găsește liniștea până când nu își recuperează bucățile ce i-au fost zdrobite prin nedreptate.

Am traversat epoci nenumărate în care nedreptatea și abuzul de putere au făcut jocurile. Epoci în care nenumărate suflete s-au sacrificat pentru a menține echilibrul creator aici, pe Pământ.

Între timp, frecvența a crescut, iar ciclul acestor epoci a ajuns să își trăiască propriul său Apus. Este și momentul în care sufletele nedreptățite se reîntregesc și devin parte din Marea Operă cosmică.

Iar toți cei ce s-au poziționat deasupra, s-au folosit de putere pentru a subjuga ori au nedreptățit își vor plăti datoriile. Tot pentru binele Sufletului.

Căci Apele Primordiale nu lasă pe nimeni să le cuprindă fără adevăr și taine creatoare. Iar Ochiul acela…molecula aia…tot așteaptă să își spună povestea. Și o va face!

#12 Sexualizarea femeii și decăderea planetară

#12 Sexualizarea femeii și decăderea planetară

M-am trezit într-una din dimineți după un vis care nu m-a lăsat în pace. Nu a fost genul de vis pe care să îl uiți odată cu cafeaua, ci unul din-acelea, de rămân și îți cer să îți faci psihanaliză mai ceva ca Freud. Se făcea că ajunsesem într-un loc ce semăna cu o...

#11 Când Devenirea învinge Carnalitatea

#11 Când Devenirea învinge Carnalitatea

Pentru că se apropie sărbătoarea mea preferată din an, Solstițiul de Iarnă, momentul în care Marea Zeiță dă naștere noului Soare, am simțit nevoia să scriu câteva rânduri despre o temă asupra căreia am reflectat profund în ultima vreme. Lumea în care ne mișcăm în...

#9 Nectarul Zeilor sau Misticism marca Obregia

#9 Nectarul Zeilor sau Misticism marca Obregia

Dat fiind faptul că am experimentat mai multe captări de câmp în ultima vreme, m-am simțit inspirată să scriu despre câteva lucruri. Tema principală: sexualitatea. În ultima vreme, Bucureștiul a avut mai multe momente în care a mirosit a mare. Nu știu cum și dacă se...

#8 Despre H2O și telepatie

#8 Despre H2O și telepatie

Ei bine, a sosit vremea pentru puțin #jurnaldeextraintraterestru. Și, dacă tot ne-am contrazis atât pe tema: este sau nu Apa informație, m-am gândit să vă împărtășesc câteva frânturi din tolba mea SF-istă. Vă povesteam la un moment dat despre una dintre convingerile...

#6 În locul în care se naște Soarele

#6 În locul în care se naște Soarele

#myalienish #stories #egypt #part2 Templul Dendera ~ de la mistere feminine la tehnologii nebănuite sau, altfel spus, „În locul în care se naște Soarele”! Ei, da… uite că am ajuns într-un alt loc legendar despre care se spune că dă naștere Soarelui. Sau, poate mai...

#5 Acasă, la Osiris. Dragostea vieții mele!

#5 Acasă, la Osiris. Dragostea vieții mele!

Well, time for some of my #alienish fav stories! #part1 Am ajuns (yaaaaay), cu binecuvântare de Sus, bineînțeles, în două temple egiptene absolut dumnezeiești! Unul dedicat energiei feminine și altul dedicat energiei masculine. Și pentru că vreau să vă povestesc...

#3 România, tărâmul ales al ‘zeilor’?!

#3 România, tărâmul ales al ‘zeilor’?!

Ceva se întâmplă. Se simte. Și cred că foarte mulți dintre noi avem acest sentiment. Și, cum stăteam eu astăzi încercând să îmi dau seama ce, cât, cum și anume simt, mi-am adus aminte de o întâmplare. Luna noiembrie. Anul 2014. Ne găseam în stradă o mare de oameni. În...

Contact

Dacă ai întrebări sau vrei să afli mai multe despre arta și povestea noastră, nu ezita să ne contactezi!

Social Media

10 + 9 =

We won’t spam!