Ei bine, a sosit vremea pentru puțin #jurnaldeextraintraterestru. Și, dacă tot ne-am contrazis atât pe tema: este sau nu Apa informație, m-am gândit să vă împărtășesc câteva frânturi din tolba mea SF-istă.

Vă povesteam la un moment dat despre una dintre convingerile legate de faptul că acei aproximativ 85% din creier pe care nu îi folosim sunt, de fapt, guvernați de Conștiința Apei.

Astăzi vom vorbi despre lucruri pe care le întâlnim mai degrabă prin filme, dar despre care s-au tot auzit zvonuri și în viața reală. De ce? Pentru că ele chiar există.

Și acum o să mă abat puțin de la subiect ca să vă povestesc o experiență personală trăită prin Munții Rarăului. Am ajuns acolo, în pădure, la un pustnic – un frate de mănăstire – care avea grijă de toți sihaștrii din zonă. Mi-a istorisit multe întâmplări pe care le-a trăit pe potecile acelea de munte. Două dintre ele mi-au revenit în minte în timp ce scriam acest articol. Una personală iar cea de-a doua povestită de frate.

Povestioara mea este legată de noaptea în care am dormit pentru prima dată la cabana lui. Pe la miezul nopții, am simțit nevoia să ies afară ca să iau o gură de aer. M-am așezat pe o băncuță de lemn, sub coroana unor brazi impunători. Și cum stăteam acolo, respirând aerul acela viu, la un moment dat am fost înconjurată de sfere de lumină. Să fi fost vreo treizeci la număr, fiecare cu un diametru de aproximativ 30 de centimetri. Sferele acestea au început să roiască în jurul meu, într-un dans de iubire. (Și ca să fie clar: nu consum substanțe halucinogene.) M-au cuprins cu prezența lor mirifică și m-au făcut să mă simt cel mai iubit om de pe pământ. N-aș putea descrie în cuvinte cât de profundă și binecuvântată a fost acea trăire.

A doua poveste mi-a fost relatată de pustnic. Mi-a spus că, la un moment dat, a cunoscut acolo, pe cărările munților, o măicuță ce avea darul teleportării. Aceasta reușea, cumva, să apară și să dispară după bunul ei plac. Fascinant, nu?

Acum, să revenim la “oița” de la care am pornit: telepatia. Eu o consider sora mai mică a teleportării. Telepatia se manifestă cu ajutorul Apei. Sau, mai exact, cu ajutorul Conștiinței Apei, care, atunci când este activată în glanda pineală, devine un veritabil transmițător de informație.

Marii inițiați ai trecutului cunoșteau aceste taine și foloseau Apa pentru a comunica. Iar atunci când te afli și fizic în apropierea ei, canalul de recepție și transmitere este cu atât mai limpede. De altfel, Apa este cel mai mare codificator cosmic. Ceea ce vreau să spun prin asta este că Apa știe să păstreze secretele mai bine decât orice altceva. Din acest motiv, inițiații își desfășurau mereu ritualurile de încapsulare a anumitor informații, pe lângă ape.

Iar întrebarea firească este: de ce suntem noi atât de privați de această cunoaștere? Răspunsul e simplu: with great power comes great responsibility. Asta îmi amintește de un citat peste care am dat la un moment dat, care spune că toți cei care au încercat să decodifice misterul Apei (fără să aibă intenții 100% aliniate la Conștiința Unului) au sfârșit în moduri tragice. Și cred că asta spune tot. Când suntem cu adevărat deschiși și aliniați cu intenția evoluției cosmice, devenim receptori și emițători de informație prin Conștiința Apei.

Palpitant, nu-i așa?

Lumea pe care o experimentăm acum trece, însă, prin nenumărate valuri în aceste vremuri. Însă destinul ei este deja prestabilit. Pentru că, acolo, în Univers, toate experimentele care au loc se petrec în numele evoluției cosmice. Și, până la urmă, pas cu pas, ne reamintim de toată măreția care zace în noi. Now, let’s shoutout to that magic!