Consider această pictură ca fiind foarte dragă mie. Inspirația din spatele ei ca structură numerică poate fi găsită în secvența Fibonacci. Inspirația din spatele ei ca formă poate fi găsită în conurile de pin și în galaxii. Am realizat la un moment dat că studiul geometriei sacre m-a condus întotdeauna să văd lucrurile dintr-o perspectivă microcosmică și macrocosmică. Acest lucru se întâmplă deoarece viața folosește aceleași tipare în lumea micro, precum și în lumea macro. Conurile de pin au fost asociate încă din antichitate cu iluminarea umană, învierea, viața eternă și regenerarea (și dacă ne uităm la galaxii, vom vedea că ele sunt „haina” găurilor negre pe care, chiar și în zilele noastre, știința nu le înțelege). Conurile de pin sunt, de asemenea, văzute în legătură directă cu glanda pineală sau „al treilea ochi”. Pinul este una dintre cele mai vechi plante de pe planetă, existând de aproape trei ori mai mult decât toate speciile de plante cu flori. Conul de pin este precursorul evoluționar al florii, iar spinii săi se învârt într-o secvență Fibonacci perfectă în ambele direcții. Glanda noastră pineală, în formă de (și numită după) conul de pin, se află în centrul geometric al creierului nostru și este intim legată de percepția corpului nostru asupra luminii și experiențelor „din afara acestei lumi”. Este, de asemenea, cea care generează DMT, molecula responsabilă pentru a vedea „nevăzutul”.